[ drumul sufletului dupa moarte ] [ dreapta credintă ] [ yoga ] [ magie. vrăjitorie ] [ diavol ] [ sex ] [ avort ] [ noroc ] [ superstitii ] [ OZN ] [ muzica rock ] [ bioenergie ] [ horoscop ] [ ghicirea viitorului ] [ noile buletine 666 ] [ alte religii ] [ televizor ] [ vise ] [ stiintă si religie ] [ păcate ] [ canoane ] [ căsătorie familie ] [ rugăciuni ] [ cum postim ] [ asceza ] [ foto galerie ] [ interviuri online ] [ psaltică MP3 ] [ calendar ortodox ] [ cărti ] [ duhovnici ] [ noutăti ] [ index ]
		www.SfaturiOrtodoxe.ro

Sărut mâna, măicuta mea,

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ti soptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist si de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ti sunt o grea povară... Dar tu nu stii cât e de greu să nu-ti aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îti văd chipul tău, măicută dragă.

Cât as vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, liniste, pace si bogată dragoste! Ce puternici am putea fi împreună si cum am învinge toate necazurile si mai ales ce frumoasă ar fi viata alaturi de tine.

As vrea si eu să mă pot bucura de frumusetea cerului senin, să alerg cu voiosie prin câmpul înflorit, să-ti împletesc mândră cununită si să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certărete...

Ti-as încânta sufletul cu multe ghidusii, iar drăgălăseniile mele ti-ar descreti fruntea în clipele de cumpănă. Te-as ocroti si m-as face scut împotriva necazurilor.

Nu gândi că sunt mic si neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viata ta, măicută bună, pe Pruncul Hristos îl primesti. Tresar de bucurie gândind cum ti-ai rezema capul obosit pe umărul meu si câtă putere ai găsi acolo, cum voi 'fi reazemul bătrânetilor tale.

Măicută, trebuie să-ti mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâsia si mă va transforma în bucătele mici, fără de viată, care vor ajunge la gunoi...

Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara si cum tremur de frică?

Măicută dragă, as vrea să mă pot uita în ochii tăi si să te rog să ai milă de mine, să-ti zâmbesc drăgălas - cum numai eu stiu - si să te strâng în brate si să-ti dau fortă si curaj, încredere si convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăti, pentru că îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.

Tu stii cât e de greu să suporti o nedreptate: o observatie, o mustrare venită din partea cuiva care-ti răneste doar orgoliul. Imaginează-ti ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptătii tale, când tu mă dai nu numai mortii pământesti, care e atât de grea, dar mă lipsesti si de lumina lui Hristos.

Mă rog Maicii Domnului să te lumineze si să-ti dea putere, întelepciune si un pic de dragoste si milă si pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat. Amin.



Cuvânt înainte

Viata este un dar de la Dumnezeu.

Când a creat Dumnezeu pe primii oameni, Adam si Eva, le-a spus: Cresteti si vă înmultiti si stăpâniti pământul, tocmai pentru ca acesti urmasi ai primilor oameni să redobândească fericirea pierdută si să ia locul îngerilor căzuti.

Si iată că răul din început s-a arătat ridicându-se împotriva darului vietii, atunci când Cain omoară pe fratele său, Abel. Apoi în decursul istoriei acest rău s-a înmultit atât de mult, încât astăzi să fie privite ca ceva normal sutele de milioane de avorturi care se fac pe întreg pământul.

In Sfânta Scriptură stă scris că: Oricine urŞste pe fratele sŞu este ucigas de oameni (I Ioan 3, 15 ).

Dacă numai simpla ură si consimtirea cu mintea si cu sufletul a acestor gânduri este socotită ca o ucidere de om, apoi cu cât mai mult uciderea chiar a omului, si mai ales a acestor fiinte nevinovate, copii din pântecele maicii lor, lipsiti fiind si de apărare.

Nimănui nu-i este îngăduit să-si ia viata proprie sau pe a altcuiva, căci în mâna lui Dumnezeu stă viata si moartea. Precum copilul ce s-a născut are dreptul la viată, asa si cel ce este în pântece, fie el de câteva luni, o zi sau un ceas, are acelasi drept la viată ca si ceilalti oameni ce vietuiesc pe pământ.

Ucigasi si de două ori ucigasi sunt toti cei ce fac sau se unesc la astfel de păcate. Si de ce sunt de două ori criminali?

In primul rând că-i lipsesc de viata aceasta vremelnică, al doilea pentru că-i lipsesc de darul Sfântului Botez, prin care nimeni nu poate intra în împărătia lui Dumnezeu. Si iată că acest rău în zilele noastre s-a modernizat, omorându-se de zeci si sute de ori mai multi copii decât în trecut prin medicamentele numite anticonceptionale si prin sterilet.

Aceste mijloace moderne se folosesc din ce în ce mai mult si în tările crestine si de către cei care se numesc, chipurile, ortodocsi si zic că vor să se mântuiască.

Treziti-vă, oameni, din această betie a vărsării sângelui fiintelor nevinovate, căci altfel nici oameni nu vă mai puteti numi!

In felul acesta vă coborâti mai prejos decât cele necuvântătoare, căci toate animalele îsi ocrotesc puii lor si nu-i omoară.

Rândurile care urmează vor să fie un îndemn pentru bărbatii si femeile care mai au în ei cât de putină constiintă, care mai pretind că sunt oameni, care se mai gândesc la moarte si judecată, cei care ei însisi se bucură de acest drept al vietii, ca să lupte din toate puterile spre a se elibera de starea diabolică si animalică, care neîncetat îi porneste spre cruzime si ucidere a fiintelor nevinovate zămislite în pântecele mamei lor.

Asa să ajute Dumnezeu la tofi si la toate. Amin.



CUVÂNT AL POETULUI IOAN ALEXANDRU
LA MORMÂNTUL PĂRINTELUI NICODIM MĂNDITĂ (1990)

[Poetul Ioan Alexandru a propovăduit tot timpul perioadei comuniste cu Sfânta Scriptură în mână; nu se despărtea niciodată de ea. Propovăduia dragostea de Dumnezeu si de aproapele, precum si dragostea de tară si de frumos. După 1989 a înfiinîat o asociatie de luptă împotriva avorturilor (Pro-Vita). Pentru el poezia era bucuria cuvântului. S-a născut de Nasterea Domnului (25 decembrie 1941) si a murit în timp ce lucra la un imn al învierii! A fost îngropat la Mănâstirea Nicula, acolo unde mosii si strămosii lui veneau de ziua Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu să-l odihnească în pace!]

Suntem în jurul unui mormânt, care păstrează după 2000 de ani mesajul central al crestinismului, care este învierea din morti. "Eu sunt învierea si viata, cel ce crede întru Mine, de va si muri, viu va fi" (Ioan II, 25).

Nu toate religiile lumii au acest mesaj, ci numai una singură are acest mesaj, si aceasta este puterea crestinismului, si de aceea toate popoarele pământului, intr-un fel sau altul, s-au strâns în jurul acestui mesaj: „mesajul învierii mortilor".

Nu murim pentru totdeauna; chiar dacă murim, prin credintă suntem vii. Nu ne-am strâns aici să comemorăm un mort; nu ne-am strâns aici să prăznuim o mortăciune. Pentru evrei era păcat, extra muros, era interzis să fii îngropat în cetate sau lângă biserică, lângă sanctuar. Pentru că mortii erau morti, era o împutinare de viată, învierea nu venise încă pe pământ si n-aveai voie să te apropii de mort si nici mortul să stea în cetatea sfântă.

Care ati fost în tara Sfântă ati văzut că există un singur mormânt îngăduit în cetatea sfântă, acela al marelui prooroc David, al Sfântului vechiului popor Israel. Dar si acesta era într-un colt si spre iesire. Pentru că mortii erau blestemati, mortii erau afurisiti, mortii nu mai aveau putere, mortii erau morti.

Noi ne ducem sfintii nostri în sanctuare, bisericile noastre sunt construite pe morminte - mergeti la Războieni si vedeti că Războienii sunt construiti pe o vatră de jăratec, de oseminte ale moldovenilor care au murit la Valea Albă în luptă cu pâgânii pentru apărarea credintei strămosesti sub Stefan cel Mare. Bisericile noastre sunt construite pe oseminte, pe moaste. Moastele stau la răsăritul bisericilor rioastre, cum stau spre fereastra de răsărit moastele acestui sfânt al neamului nostru.

Este un sfânt fâră îndoială. Au trecut 15 ani de la plecarea, de la pribegia sa sufletească de aici, de la „coace rea în cuptorul de jar al iubirii crestine în adâncul pământului" al acestui sfânt părinte, care ne-a lăsat un testament foarte simplu.

De ce venim în jurul lui? De ce veniti în jurul lui de pe toate dealurile pământului, cu straitele postite - v-am văzut azi dimineată înghesuindu-vă în autobuze -, postiti, cu copii în brate, de pe dealuri, în zile de post, veniti cu praznice, veniti să aduceti daruri. Ce vă leagă de acest om?

Câti poeti ai neamului nostru zac în cimitire si nu-i cercetează nimeni? Câti oameni politici, care au crezut că sunt „buricul pământului", nu le stie nimeni mormântul? Oameni care credeau, c-o falcă în cer si cu una în pământ, că vor stâpâni lumea întreagă n-au găsit o gaură de sarpe să se ascundă de mânia oamenilor si a lui Dumnezeu vârsată asupra lor.

Istorici mari, profesori, savanti, de care lumea era plină cât trăiau în viafă, se duc fără urmă. Iar în acest mormânt este un om la care veneati pe ascuns, vă stiu, eram cu copiii pe aici, veneati pe ascuns de frica prigonitorilor atei. Veneati aici să vă închinati si să-l slujiti si să luati învătătură de la el. Si iată că acum v-ati strâns ca stelele cerului în jurul surorii lună; v-ati strâns ca razele ceresti si ca vânturile putermce ale lui Dumnezeu în jurul soarelui răsărind, v-ati strâns în jurul unui mormânt.

Ferice, părinte, de mama care te-a născut! Ferice de Maica Domnului care naste, de biserica noastră care naste asemenea oameni, în jurul cărora vom fi veacuri de-a rândul, si sunt sigur că veacuri vor fi. Spune un mare gânditor: „Dacă cineva două săptămâni ia aminte la cuvântul cuiva, trebuie să-l iei în seamă. Dacă doi ani, să stii că-i grozav ce-a spus el!" Dumneavoastră de 15 ani veniti aici si veti veni în continuare.

Acest mormânt este un mormânt sfânt. Acest om a însemnat ceva esential în viata dvs. Se zice: „Dacă poti însemna ceva în viata unui singur om pe pământ, n-ai trâit degeaba". Acest om a însemnat în viata mai multora ceva esential. A tras clopotele Hristosului Celui înviat în inima unuia sau altuia dintre dvs. si de aceea veniti aici. Veniti la Hristos prin el, veniti la chipul Celui care a biruit lumea si păcatul si puterile mortii si acest om a fost o icoană vie, care nu s-a pus pe sine, nu s-a prezentat pe sine, ci l-a adus pe Hristos în viata dumneavoastră. Sunteti ucenici de-ai lui, si stiu că stiti mai multe despre dânsul; eu am fost cu Părintele Ioanichie aici, pe ascuns, în taină, ca un prostănac, pentru că eram urmărit, am fost pe ascuns la dânsul în chilioara în care a locuit, si am avut fericirea să-l văd în vremuri grele. Si stim că acest om a făcut două lucruri esentiale pentru poporul român pe care nu le putem uita în veci: A arătat că nu putem face nimic fără Scriptură. Nu putem face o casă a Europei, tocmai am scris la un ziar înainte de a veni aici cuvântul genial al Părintelui Nicodim Măndită despre casa Europei. Toată lumea vorbeste că facem o casă a Europei.

Acest părinte spunea din ce se face o casă. Si vă dădea canon si sunteti martori aici, spunea: „Cei patru pereti se fac din cele patru Evanghelii si acoperisul din restul Scripturii". Vă punea să o cititi si să o răspânditi de patru ori, care-i cifra pământului, adică: la răsărit, la apus, la miazăzi, la miazănoapte, răspânditi cuvântul lui Dumnezeu!

Casă nu-ti poti face fără patru pereti. Iar acesti patru pereti sunt cele patru Evanghelii. Este Scriptura, Evanghelia lui Hristos peste care vin scrisorile Sfântului Apostol Pavel si celelalte, care sunt ca un acoperis de sindrilă, cum sunt peste biserica aceasta. Casa Europei, spune părintele, vreti să faceti o casă a Europei? N-o puteti face dacă peretii ei nu sunt făcuti din cele patru Evanghelii ale lui Iisus Hristos. O Europă care nu va fi crestină, va fi un nou Turn Babel; o nouă babilonie de criminali si de oameni nefericiti strânsi laolaltă.

Asadar, profetic a vorbit acest cuvios părinte pe care-l sărbătorim astăzi. Casa Europei, casa mea si a ta si a fiecăruia, în care ne nastem pruncutii fiecare; dacă peretii ei nu sunt din Evanghelia lui Hristos, nu durează. Este asezată pe nisip; este asezată pe pământ mocirlos. Vin vânturile si trăsnetele si cutremurele care ne cearcă din an în an; vin dezastrele, vine crima si mizeria din noi, vine ura dintre noi si ne dărâmă casa.

Ca să avem o casă durabilă, fratilor, stiti fiecare ce trebuie făcut. Ca să avem o căsută, unde să atârnăm de grindă un leagăn si să vină pruncutul pe lume la ceas hotărât după sfânta nuntă, trebuie să facem casa din cele patru Evanghelii ale lui lisus Hristos.

De aceea acest om sfânt v-a dat peretii casei si acoperisul. Mergeati acasă de la Agapia sau de la Văratic, unde trăia, si spunea: „Mergeti si vă faceti casă!"

Poate aveti casă de piatră, poate aveti casă de pământ, poate aveti casă de cărămidă, poate aveti casă frumoasă si arătoasă, dar este o casă peste care trăsnetele si fulgerele si cutremurele acestui veac si mâniile si dezbinările o distrug cu usurintă; si aceea este casă? Nu este casă. Acea casă care ziceti voi că este casă, nu este casă, dovadă că toate casele falnice a acestui neam - ce rusine! au fost făcute pe dezbinare si pe mizerie si pe ateism si pe asuprirea celorlalti.

Am văzut cum le e rusine la oameni astăzi că au o casă arătoasă, făcută pe ateism, făcută pe nedreptate, făcută pe furt si pe jaf, când tara în grosul ei trăia în sărăcie. Nu astă casă, fratilor. Mergeti si vă faceti casa duhovnicească, pe care nici portile iadului nu pot s-o sfarme. Si aceasta este Biserica lui Hristos, din cele patru Evanghelii, rămase nouă mostenire de la Iisus Hristos.

Profetic ai fost, Părinte Nicodim Măndită, că ai construit asemenea case. Vă văd veniti aici, fratii mei iubiti, si stiu că toti veniti din asemenea case. Veniti din aceste case fragile, case usoare, case de vânt si de azur, case de aur si de foc, casele Duhului Sfânt, casele în care locuieste curătia, casele în care la vremea potrivită Bunul Dumnezeu trimite gânguritul unui prunc.

Si acum, a două mostenire care v-a dat-o, dovadă că ce spun eu este adevărat, este că pe mormântul lui sunt cărti. E primul mormânt în viata mea pe care nu văd aduse nici flori, nici coroane. Am fost la Ierusalim acum 20 de ani si murise un mare savant, Roland de Vaux, care descoperise manuscrisele de la Marea Moartă, si am fost si eu invitat acolo la îngropăciunea lui, un mare om, era călugăr, era descult, cu o cărămidă sub cap, cum a murit si Părintele Nicodim si pe invitatie scria: „Nici coroane, nici flori nu-mi aduceti, ci rugăciuni!"

Văd un mormânt la care nu ati venit cu flori, ci ati venit cu rugăciunile dvs. De asta are astăzi nevoie Părintele Nicodim Măndită, că si el a fost om, chiar dacă a fost duhovnicesc, dar are nevoie de rugăciunile noastre.

Ati venit cu cârti. Ce-am spus e corect. Acum al doilea dar extraordinar, si sunteti martori ai acestui fapt, este că multi de aici datorati părintelui Nicodim Măndită existenta dumneavoastră.

Cartea este cartea vietii. Eu am venit ca lumea viată să aibă Si din belsug să aibă... Lăsati copilasii să vină la Mine!... Al doilea dar pe care l-a adus în casa dumneavoastră a fost că v-a umplut casa, casa din cei patru pereti ai Evangheliei, acoperită bine de Duhul Sfânt, v-a adus pruncuti.

Câti dintre voi nu sunteti fii după dar, din părintii cinstiti ai cununiei casei dvs., dar sunteti fii duhovnicesti născuti pentru că acest părinte la spovedanie îi spunea miresei, fetei proaspăt căsătorite: „Draga mea, du-te acasă si cel mai mare dar al sfinteniei căsătoriei tale va fi pruncutul la nouă luni, pe care-l vei aduce la botez si vei înmulti Biserica lui Hristos si vei creste slava lui Dumnezeu în lume".

Sunt sigur că cei care ati venit aici, ati venit pe lume la un îndemn al lui Dumnezeu prin Părintele Nicodim. Mare lucru este să ai asemenea părinti, mai ales astăzi, când trăim într-o perioadă teribilă, de o mare sperantă, dar si de o mare tristete, după această revolutie a tineretului din decembrie de la Bucuresti, această miscare crestină, care nici n-am putea-o numi revolutie, ci o miscare de Crăciun a copiilor nevinovati, credinciosi ai acestui popor, care ne-au scos din betia mamonică a unei lumi atee si comuniste, creată pe ură de om si de clasă, care a măcinat si a distrus acest popor, si dacă n-ar fi fost bisericile, ar fi fost un dezastru total pentru România.

Dar acum ce s-a întâmplat? După această splendoare, noi continuăm să fim omorâtori de oameni. A curs sângele la Timisoara, la Bucuresti si în alte orase, dar sângele curge, si gros si masiv, în fiecare oras, dacă nu în fiecare comună, pentru că în fiecare spital din România se omoară cu sutele de mii copilasii din pântecele maicilor lor.

Fratilor, aproape o jumătate de milion, dacă nu mai mult în câteva luni, au fost junghiati (iulie 1990). Ii smulg,' fratilor, au adus din Occident pompe si-i smulg din pântecul maicilor lor, dai 30 de lei, cu 30 de lei a fost vândut Hristos, dai 30 de lei si-ti omori copilul.

Unde este un profet? Unde esti, Părinte Nicodim, să-i opresti? Unde esti,' părinte? Vino să-i oprim! Unde sunt tinerii si oamenii duhovnicesti ai Bisericii să oprească acest genocid al poporului român? Cu sutele de mii aruncati în groapa cu gunoi a istoriei, aruncati pe apele duhorilor si a puturoaselor.

Zice că plâng câte 24 de ore în spitale. Ii smulg din luna a treia, a patra, si plâng neconsolati aruncati pe cimente si se bat cu capul de ciment copiii smulsi din pântecul maicilor lor. Niste mame, sărmanele de ele, care nu stiu ce înseamnă a fi mamă. Niste părinti, care nu stiu ce înseamnă a fi părinti; niste oameni care n-au avut casă duhovnicească, n-au Sfânta Scriptură ca viata lor de toate zilele, n-au auzit că Hristos este Viata Si învierea si chiar mort fiind vei fi viu si că trebuie să lăsati copiii să vină la Mine.

De aceea, fratilor, nimic mai frumos nu putem face noi la acest mormânt al Sfântului nostru - Părintele Nicodim Măndită - decât să facem fiecare un legământ înaintea lui Dumnezeu: să răspândim cuvântul lui Dumnezeu, să facem patru pereti, să facem case duhovnicesti poporului român si să lăsăm să se nască copiii acestui neam.

Fiecare dintre noi să continuăm ce a început dânsul, si să facem ceva să salvăm Biserica lui Hristos si neamul acesta plâns si necăjit si răstignit de atâtea mii de ori, de 2000 de ani încoace în istoria acestui pământ al Europei si al lumii si al neamului nostru în care trăim.

Asa să ne ajute Bunul Dumnezeu, să putem reface casa. O casă a Europei fără Hristos nu-i cu putintă. O casă a noastră, a fiecăruia, fără Evanghelia lui Hristos n-are trăinicie, iar o casă unde nu vin copiii, vin strigoii si familia aceea se dezbină. Lăsati să vină copilasii pe lume! Lăsati să se nască pruncuti cât mai multi!

Dumnezeu se bucură extraordinar pentru fiecare copil. Si dacă venirea noastră si ostenelile pe care le-ati făcut dvs. si noi laolaltă, vor face să se nască un pruncut pe lumea asta, să-l îngăduim să vină si-l vom ajuta. Sunt atât de dificile problemele! Sunt fete care rămân însărcinate si mame ticăloase care nu înteleg ce înseamnă mamă, în loc s-o ocrotească pe biata fată, din indiferent ce motive ar fi rămas grea, s-o lase să nască copilul, o alungă de acasă, fetele se spânzură si copiii mor în pântecele maicilor lor.

Am fost la abatoarele acestea umane. Am văzut frigidere pline de copii înjunghiati, aruncati din pântecele maicilor lor. Am cumpărat giulgiu si cămăsi la copii abandonati care sunt ca niste sfinti.

Stiti cum stau în pântecele maicilor lor? Ca un călugăr la rugăciune. Smulsi de acolo si aruncati în frigidere, fără hăinute, fără nume, fără botez... Sunt pline frigiderele de copii abandonati în România.

Haideti să facem ceva! Haideti să facem un legământ aici, la un mormânt sfânt al unuia care ne-a îndemnat la aceasta: „Apărati viata copiilor! Apărati mintea oamenilor acestora împotriva valului de gunoi ateu care s-a vărsat peste România!" Si nu puteam să arătăm cu degetul. Dar acum cei care ne chinuiau, cei care credeau că sunt dumnezei, cei care s-au urcat ca Dumnezeu în fruntea neamului acestuia, vai de steaua lor!

Dumnezeu să-i ierte si pe ei, nenorocitii, că nu stiu câtă jale au adus peste poporul român! Jale care abia acum, cu toate scârbele, iese la suprafată, o lume atee care-si omoară copiii si care nu cunoaste ce înseamnă a avea o casă pe fata pâmântului si din ce se face o casă pe fata pâmântului, din cele patru Evanghelii ale lui Iisus Hristos.

Dumnezeu să ne întărească si să ne dea putere multă ca ceea ce spunem si legăm prin cuvânt să făptuim si cu viata noastră fiecare. Asa să ne ajute Dumnezeu. Amin.



ANTICONCEPTIONALELE

de Pr. NICOLAE TĂNASE

[Cuvânt rostit la mormântul Părintelui Nicodim Mândită, în anul 2000.]

O să spunem câteva cuvinte pentru că noi, preotii, suntem datori să predicăm despre ce este la zi. Asa de pildă, nu mai amintim despre Arie. Nu mai predicăm împotriva arianismului, pentru că nu mai este. Dar când iehovistii vin si spun că Fiul nu este de o fiintă cu Tatăl reluăm predica despre Arie si câte blasfemii a adresat el Mântuitorului Hristos.

Nu mai vorbim astăzi împotriva pavlicienilor, pentru că nu mai sunt, dar dacă această erezie o să reînvie, iarăsi o să vorbim. Si atunci, în ce mă priveste, întotdeauna m-am întrebat, ce ar face Părintele Nicodim astăzi? Despre ce-ar vorbi el azi? Că despre ce-a vorbit atunci, stim. Dar astăzi? Si cărtile care s-au tipărit, apare când una, când alta. De ce? Pentru că întotdeauna ne-am pus întrebarea: „Ce carte ar tipări Părintele Nicodim acum, dacă ar fi aici între noi?"

Si acum vă pun dvs. o întrebare cu constiita că dacă ar fi aici printre noi acum în mod vizibil, cred că v-ar pune aceeasi întrebare:

- Unde se fac astăzi cele mai multe avorturi? Nu se fac la spital, nu la ginecologie, nu la cabinete particulare, ci în biserică. Asa să stiti dvs. care trebuie să plecati de acum cu această veste tristă, că cele mai multe avorturi se fac în biserică.

In biserica de zid, nu în biserica spirituală, să nu intelegem gresit. Bise rica este de zid, de lemn, de materie si biserica sufletelor. Aici înăuntru se fac. Vă arăt. Vă dovedesc. Femeia se poate afla în fata altarului si în momen tul acela se face în ea un avort. Poate că preotul este cu mâinile în sus pentru sfintirea Darurilor, si în burtile femeilor se săvârsesc avorturi. Ne-o spun medicii. Medicii ne spun că după zămislire copilul, timp de sapte zile, merge din trompă în uter. In alte sapte zile, încearcă să se lipească de uter si se face placenta sau casa copilului. Si în alte sapte zile, total 21, are loc prima zvâcnire a inimii, dar până atunci a fost viu, cu sistem nervos. Medicii ne-o spun. Stiinta ne-o spune.

Dar tot ei ne spun că un om poate vietui nelipit de uter 14 zile, 7+7, după aceea moare. De aceea trebuie să se lipească de uterul mamei, de sânul matern, ca să înceapă să se hrănească din mamă.

Ei, bine! Steriletul împiedică lipirea copilului de uter si copilul moare si se produce avortul.

Anticonceptionalele fac acelasi lucru prin toxicitatea care se creează.

Sunt sigur că părintele Nicodim ar fi tunat si ar fi fulgerat aici acum dacă ar fi stiut asta. Si ar fi scris un maldăr de cărti împotriva acestui păcat, la care duhovnicul nu mai stie ce să facă. Acum noi întrebăm o femeie: „Câte avorturi ati făcut?" Si răspunsul poate fi: „Nici unul, unul, două, trei, treizeci...". Poate să spună o cifră. Si în functie de asta si de căinta ei, si de canonul pe care i-l dăm, noi stabilim când se împărtăseste. "

Acum urmează noi, duhovnicii, să punem întrebarea: „Câte avorturi ati făcut?" si să primim răspunsul: „Nici unul!" Si să revenim cu întrebarea de care vorbeam si să ne spună: „Nu stiu", că n-are de unde să stie, că nu stie că se produce, că nu se produce.

Si atunci să stim noi, că acuma urâciunea pustiirii stă în locul cel sfânt, pentru că se omoară om în biserică. Asta-i problema.

Am venit aici la mormântul părintelui. Brazi; drum; peste munte; frumusete. La ce folos? Fetele noastre merg la doctor si împiedică nasterea copiilor, folosind anticonceptionale. Sunt avortive.

O să strigăm la Dumnezeu: „Doamne, dă-ne apă!" Dumnezeu va zice: „Nu". „Doamne, dă-ne aer!" Dumnezeu va zice: „Nu. Nici aer n-aveti voie!"

De aceea, asa urmează să ne stin gem. De ce? Pentru că: înainte de a te fi urzit tu în pântecele maicii tale, te-am cunoscut Eu, Si înainte de a iesi din pântece, te-am sfintit, zice Dumnezeu în cartea Proorocului Ieremia 1,5.

Acesta este textul din Scriptură care-ti arată că cine luptă împotriva vietii este criminal. Nu numai cine omoară, ci si cine luptă. De aceea vă spun aceste putine cuvinte în speranta că veti duce aceste cuvinte mai departe. Pentru că nu ne mântuim dacă facem numai noi binele, ci si dacă determinăm pe altii să facă binele.

Contraziceti medicii! Contraziceti tinerele care cred că au scăpat fără să facă crimă! Ele fac crimă, si riscul este a face crimă în biserică. Nu stim când, pentru că nu stim când se zămisleste, pentru că Dumnezeu este prezent în momentul zămislirii, căci în momentul acela dă sufletul care se uneste cu trupul.

De aceea ne permitem să vorbim aici lângă biserică si bisericii sufletelor dvs. despre aceste lucruri, care nu sunt lucruri secrete, nici lucruri rusinoase, sunt lucruri care arată măretia creatiei lui Dumnezeu.

Savantii au ajuns la concluzia că aparitia vietii, zămislirea, este o minune mai mare decât universul. Când mari oameni au descoperit galaxiile, constelatiile, au spus: „Iată măretia creatiei lui Dumnezeu". Dar există o măretie mai mare: zămislirea, la care noi suntem împotrivă.

Ne plângem de sectanti, ne plângem de satanisti, ne plângem de buletinele cu semnul lui antihrist, ne plângem de discoteci, ne plângem de lipsa la biserică. Acestea sunt probleme mici.

Aceasta-i marea problemă a Bisericii Ortodoxe: omorârea copiilor în pântecele mamelor în biserică. Si precum Dumnezeu plouă peste cei drepti si peste cei nedrepti, tot asa Dumnezeu ne va rade pe toti, drepti si păcătosi. De ce? Pentru că iată, ne silim ca fata noastră să devină învătătoare, să devină profesoară.

Pentru ce atâta silintă? Costă mult. Meditatii cinci ani, patru ani. De liceu, de scoală, de facultate, de întretinere, de internat, o anumită îmbrăcăminte, că nu poti trimite copilul oricum acolo între altii. La ce acest efort? Cui vor preda aceste profesoare? Cui? Brazilor? Bătrânilor? Cui?

O scoala din Bucuresti, în toamna anului 1998 a dat sase clase de-a-ntâia. In toamna anului trecut, 1999, au intrat în clasa întâi patru elevi. Cui o să predea aceste fete care ne silim să devină învătătoare si profesoare? Dar medicii care se formează, cu ce o să se ocupe? Cu bătrânii.

Stiti că 86 din 100 de copii abandonati, fără mamă, fără tată, sau în orfelinate, pleacă în afara tării si numai 14 râmân în tară?

De ce noi românii nu tăbărâm pe orfelinate si pe crese? Pentru că suntem ortodocsi. Pentru că ne batem continuu în piept: dreapta credintă. Ce dreaptă credintă este asta când tu stai acasă si putin te interesează? Si citesti Psaltirea o dată în zi, de patru ori pe zi faci pravila. Ce ortodox esti tu, si lasi copiii să devină americani, să devină baptisti, să devină evanghelisti, să devină mormoni? Tu care te rogi. Tu ce faci? Ortodocsi crestini.

Unde sunt copiii dvs. care i-ati luat din crese? Să vă văd alături de doi copii, de sase copii, de opt copii; unde sunt? Unde e verificarea Ortodoxiei? Asta este verificarea Ortodoxiei.

Vă spuneam acum un an. Am vrut să botezăm 12 copii, doi i-am botezat si zece nasi au rămas cu pânza albă în mână, în brate. Au făcut si ei efort si au cumpărat lumânare si hăinute si pânză si au rămas asa, în maternitatea Polizu. De ce? Pentru că asistenta sefă a spus:

- Nu. Ăstora n-aveti voie să le dati un nume.

- Dar cum la ăstia am avut voie si la ăstia nu?

- Prima conditie a înfierii lor, a fost nebotezarea lor.

- Dar cine a pus această conditie?

- Baptistii americani.

Deci: „Ortodocsilor, mergeti voi în rai si copiii la baptisti! Mergeti!"

Eu asa cred că v-ar spune Părintele Nicodim aici: „Asaltati cresele, asaltati orfelinatele, asaltati leagănele si luati copiii de acolo, înfiati-i sau cresteti-i, faceti orice, numai salvati România!" Că România piere. Are 11 milioane de copii avortati din 22 de milioane populatia tării. Are peste 40 de milioane copii avortati, asa cum v-am spus, copii care au fost avortati fără să se vadă, prin anticonceptionalele care se găsesc la orice colt, la orice farmacie si ieftin.

Să stiti că producerea anticonceptionalelor este scumpă. Dar precum ati văzut în anii trecuti că se făcea compensare la unele alimente, tot asa se face compensare si finantare din afară, pentru că nu putem intra în Europa un popor ortodox care naste, care perpetuează. Nu se poate asa! Ni se impune să admitem homosexualitatea, si aproape am admis-o; Ni se impune să admitem divortul rapid, si l-am admis. O familie fără copii si fără partaj pleacă dimineata la opt la tribunal si la 12 este deja divortată. Vă aduceti aminte că înainte dura sase luni, opt luni. Oamenii se mai împăcau, se mai gândeau, nu prea mai aveau bani. Iar acum nici nu există taxă pentru divort, e nimica toată.

De ce? Ca să ne distrugem. Dar asta cu voia noastră si nu acuzăm pe nimeni. Si ce mai trebuie să mai facem ca să intrăm în Europa? Trebuie să acceptăm căsătoria de probă. Si am început s-o acceptăm. Si noi dăm de mâncare fetelor noastre care trăiesc curve. Oficial e cu el la brat. E oficial. Tot satul vede, dar nimem nu zice nimic.

Noi dăm de mâncare si ajutăm. Nu ne debarasăm. Nu ne unim sus părintii să vedem: „Măi, ce facem cu copiii nostri? Uite, ăstia se încearcă, se probează!"

Căsătorie de probă! Auziti dvs. ce-am împrumutat noi de la Occident. De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? De exemplu: vă dăm anafură si dvs. vă îngrămăditi. De ce vă îngrămăditi? De ce n-am împrumuta noi de la Occident ordinea? Punctualitatea?

De ce-am împrumutat aceste lucruri rele, distrugătoare neamului? Si atunci că vă dati seama că nu ne-am adresat dvs., că sunteti de două zile pe drum, dvs. tot veniti aici, că mormântul acesta ne tot aduce lângă el - ne-am adresat celor cărora dvs. le veti vorbi începând de mâine. Dumneavoastră acum veti deveni niste predicatori.

Dar nu niste predicatori care spuneti lucrurile puternic, ci niste predicatori care duceti numai cuvântul. „Uite ce-am auzit! Nu mi-a venit să cred. Uite. Chiar asa este? Să verificăm, este? Să mergem!" „Domnule doctor, poftiti crucea în mână, poftiti icoana, fotografia mamei dvs. sau ce aveti mai drag. Ce mai aveti drag? Sotie, copii. Bine. Puneti mâna pe tot, si spuneti-ne ce sunt anticonceptionalele? împiedică formarea omului, conceptia, sau ucide după 14 zile de la conceptie?"

Si doctorul dacă atunci o să aibă frică, cu mâinile pe cruce, pe Evanghelie, pe ce are el mai scump, o să ne spună adevărul. Nu minciuna care-i vinde marfa. Nu minciuna cu care a făcut contract cu farmacia. Pentru că el dacă spune asa, farmacia vinde.

Am călătorit la o conferintă împotriva avortului si am văzut, ceea ce cred că o să apară si la noi, că noi luăm tot ce-i rău. Am văzut niste cutii imense si băgai bani, putini bani, cât pentru o pâine, si-ti veneau sase prezervative pe. loc. Cum sunt automatele de cartele pentru telefon. Si de acolo le luau.

Dar zic: „Dar de ce a fost nevoie de aceste automate si nu le vindeti la farmacie?" Zice: „Unii copii se jenează, părinte, si ca să nu se jeneze au astea în gară, la scoală, în curtea scolii".

Am văzut cu ochii mei. Nu am auzit, am văzut! Ce facem? Ne schimbăm sau nu? Dacă nu ne schimbăm, nu ne mai întâlnim la anul. Nu mai putem. Se va întâmpla ceva.

Am trecut în anul 2000, nu am predicat asta până acum, pentru că este o psihoză. Avem de-a face cu o psihoză. Am avut de-a face cu psihoza anului 2000. Sfârsitul lumii e în mâna noastră. Dacă ne îndreptăm, îl depărtăm de la noi. Dacă nu ne îndreptăm, îl apropiem. Dacă nu ne îndreptăm, sfârsitul lumii poate să fie în orice moment.

Fratilor, să avem convingerea că azi lipseste Părintele Nicodim. El e prezent cu duhul, dar ne lipseste pentru că nu e altul încă să mânuiască cuvântul si să sesizeze gravitatea trăirii noastre acum. De aceea e greu si grav că nu mai este. Că nu s-a ivit altul ca să sesizeze acestea, cum a sesizat el la vremea lui. Ati citit. Unde pătrundea el dispăreau cârciumile, lăutarii. Nu mai era nimic. Era numai: „Pre noi însine si unii pe altii, si toată viata noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Amin.



EFECTELE SECUNDARE ALE MIJLOACELOR ANTICONCEPTIONALE

[După dr. med. Rudolf Ehmann, Mijloacele anticonceptionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeste, articol publicat în revista „Porunca iubirii", nr 4-6, 2000; 1, 2001.]

Incepând din secolul trecut, folosirea mijloacelor anticonceptionale a devenit foarte răspândită. Aparent, acestea nu aveau nici un efect secundar. Reclama bine organizată le prezenta ca si inofensive. Dar, precum a arătat utilizarea lor îndelungată, ele nu sunt asa de nevinovate pe cât par. Efectele lor s-au putut observa pe mai multe planuri, începând de la sănătatea fizică si psihică a femeilor care le foloseau, până la modificări dramatice în structura demografică a tărilor în care sunt utilizate pe scară largă.

Asa cum remarca un medic englez, dr. med. Ellen Grant, în cartea sa „The Bitter Pill" (Pilula amară): „Sănătatea femeilor a fost jertfită pe altarul planificării populatiei".

Efectele în plan demografic au dus la îmbătrânirea populatiei tărilor occidentale, unde copiii si tineretul ocupă procente din ce în ce mai mici. Dacă tări ca Germania, Franta etc. nu îsi vor schimba politica, se va ajunge, urmând evolutiile demografice prezente, ca populatia autohtonă să dispară sau să fie înlocuită de imigranti din alte zone ale lumii.

De asemenea, dacă se vor urmări doar interesele de moment si de satisfacere a plăcerilor, efectul logic al lipsei de responsabilitate fată de copiii nenăscuti, va fi transferul acestei mentalităti si asupra celor bătrâni. Dacă cei care iau decizii nu vor mai considera necesară întretinerea bătrânilor din tară, atunci se va lua în calcul si introducerea unei pilule a mortii (eutanasia).

Mijloacele contraceptive :

Spirala sau steriletul a apărut la începutul sec. XX. Ea este în primul rând un mijloc avortiv timpuriu. Prin producerea intentionată a unei congestii de iritatie în tesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată si acesta moare. Ca si efecte secundare se pot cita infectiile, perforatii ale uterului cu pericolul rănirii intestinului, sângerări, dureri. Incepând din 1987 datorită proceselor intentate companiilor producătoare, în SUA s-a renuntat la folosirea spiralelor, acestea fiind fabricate doar pentru export.

Prezervativul
S-a constatat statistic că el nu oferă protectia care o pretinde, atât în ceea ce priveste contraceptia, cât si în evitarea propagării SIDA.

Spermicide - supozitoare, săruri alifii, spray-uri, tampoane.

Incertitudinea împiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidentă. Au tot un efect avortiv timpuriu.

Sterilizarea se realizează pe cale chirurgicală. Interventia nu este lipsită de riscuri si aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală si deschiderea abdomenului. Urmările pe termen lung ale sterilizării sunt sarcini extrauterine, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări psihice. In 1986-1987 ginecologii americani si-au afirmat deschis consensul de a aplica deosebit de restrictiv sterilizarea.

Pilula anti-baby a început să fie comercializată la începutul anilor '60, beneficiind de multă reclamă care o prezenta ca nevătămătoare. Luată de femei fără prea multă gândire si prescrisă fără grijă de medici, ea a devenit mina de aur a vânzătorilor de pilule si medicamente. Nu a trebuit să treacă multă vreme pentru ca să se constate efectele importante asupra întregului organism pe care le avea pilula, care de fapt intervenea în ciclul de reglare hormonală a corpului feminin, deconectându-l de la ritmul natural.

La 10 ani de la introducerea pilulei apăruseră deja 600 de lucrări stiintifice despre efectele colaterale ale acesteia La sfârsitul anilor '60 una dintre cele mai bine vândute cărti din SUA a fost cea a Barbarei Seamon - „Procesul doctorilor împotriva pilulei", în care se descriu toate efectele secundare mai importante pe baza unor anchete pe lângă ginecologi americani de renume. Intre acestea se mentionau: efecte secundare cardiovasculare si cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale, tromboembolii), favorizarea de infectii (urmare a libertinajului sexual care a devenit posibil prin utilizarea pilulelor), riscul de cancer (cancer de sân în special cancer de piele, cancerul ficatului cancer al tesutului mucoasei uterine) tumori benigne, modificări în aparatul digestiv, tulburări oculare, tulburări psihice (înrăutătire a afectivitătii, dezechilibru, depresie, modificări de personalitate), sterilitate.

In concluzie, se poate spune că niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute, unor oameni sănătosi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere medical. Niciodată până acum nu s-a mai permis prezenta în comert a unui produs farmaceutic cu atât de multe si grave efecte secundare cunoscute ca si aceste pilule. Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a adus atâtia bani industriei farmaceutice. In SUA pilula este desemnată ca si cel mai mare furnizor de bani pentru farmaceutică. Asa cum constata un cercetător, Joyeux:

„Dacă apar una sau două publicatii stiintifice care arată pericolele legate de pilulă, atunci în mod sigur în luna urmatoare se dau publicitătii luări de pozitie care sustin exact contrariul, pentru a neutraliza urmările prea periculoase pentru industria farmaceutică".

Pe de altă parte, desi era prezentată ca un inhibitor al ovulatiei, s-a putut constata că pilula este tot un mijloc de avort timpuriu, potrivit studiilor independente întreprinse de medici germani, olandezi, americani etc. Adeseori ovulatia are loc si atunci copilul moare, fiind lipsit de hrană, deoarece pilulele usucă glandele care ar trebui sa i-o asigure. In SUA, la Congresul "Federatiei Nationale a Avortului" din 1985, cu ocazia discutiilor asupra planificării familiei, s-a ajuns la următoarea formula adoptată de congres: „Nu vă faceti iluzii. Pilula si spirala sunt avortive". Astfel, adevărul a iesit la iveală, desi multi ani s-a căutat să se ascundă efectul de avort timpuriu al pilulei si spiralei, stiindu-se foarte bine că o divulgare promptă a acestui fapt ar fi determinat multe femei să se abtină de la folosirea lor.



URMĂRILE AVORTULUI

[După dr. med. Antun Lisec, Iubeste copilul si lasă-l să trăiască, Sibiu, 2000.]

1. Pierderea copilului.

2. Urmări fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea):

- leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale, inflamatia uterului,a trompelor, a pelvisului si a întregii cavităti abdominale, starea septică (otrăvirea sângelui), tromboembolie (cheaguri de sânge care astupă vasele sanguine);

- obturarea trompelor uterine, sterilitatea, hemoragii uterine neregulate, endometrioză, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici si îngustarea colului uterin, placenta previa, atonia uterului, izoimunizarea, insuficienta placentei, mortalitatea perinatală crescută;

3. Urmări psihice. Depresii, sentiment de vinovătie, tristete, insomnii si cosmaruri, atacuri de anxietate, frustrare, pierderea respectului de sine, distrugerea psihicului propriu, aparitia răcelii emotionale, pesimismul, pierderea motivatiei, dereglări sexuale.

Pot apărea si reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoză afectivă (depresie, pierderea memoriei, dificultăti de concentrare, pierderea interesului pentru activităti desfăsurate si predispozitie pentru bolile de dependentă, schimbări dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plâns).

Dacă si tatăl a participat la omorârea copilului, aceste urmări apar si la el.

4. Urmări asupra familiei. Dereglări ale relatiilor dintre membrii familiei. Chiar si copiii născuti resimt răceala emotională, dezamăgirile si alte stări nevrotice sau psihotice cauzate de omor.

5. Urmări asupra societătii. Societatea ar fi mult mai fericită dacă membrii ei nu ar fi răniti de traumatismul uciderii copiilor nenăscuti. Orice boală fizică sau psihică a indivizilor se reflectă asupra întregii societăti. In afară de aceasta, uciderea copiilor nenăscuti a dus la o scădere dramatică a natalitătii.

6. Urmări asupra celor care au participat la sâvârsirea acestui act. Persoanele care au săvârsit această crimă cum ar fi medicii, surorile medicale, farmacistii, sunt afectati de tulburările psihice deja enumerate. Toate acestea se răsfrâng negativ si asupra familiilor lor după cum recunosc ei însisi.

7. Se încalcă normele etice ale profesiunii de medic. Formularea de la Geneva a jurământului lui Hipocrat pe care îl depune orice medic contine cuvintele: "...voi respecta în mod absolut viata omului încă din momentul conceptiei sale..., declar aceasta în mod liber si în deplină cunostintă de cauză făcând apel la onoarea mea!..."



MĂRTURII ALE UNOR FEMEI CARE AU FĂCUT AVORT

"Nu as mai face-o niciodată, indiferent de părerea celor din jur.

Mi-am avortat copilul. Odată cu el a murit si ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viată. Astăzi nu as mai lua o asemenea hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am cosmaruri în care îmi apare o fetită care fuge spre mine cu bratele întinse si întreabă mereu: De ce, mămico? De ce? Apoi mă trezesc udă de transpiratie. Acest vis si privirea fetitei mă urmăresc continuu de când am avut acea interventie.

De ce numai eu sunt pedepsit pentru fapta mea, nu si fostul meu prieten, desi a fost si el părtas?

Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor. Gânditi-vă foarte bine ce faceti, pentru că vă vor chinui visele si vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt..., nu permiteti nimănui să vă constrângă, pentru ca viata voastră va fi distrusă. Nu faceti aceeasi greseală ca mine! Judith".

(Din revista pentru elevi Schreibenkleister, Bad Neustadt / Baurische, Rhon, Germania)

*

„De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma? Toti cei care m-au sfătuit să fa avortul în urmă cu doi ani - doctorul consilierul, părintii, prietenii, prietenele si sotul meu - m-au asigurat că asa e cel mai bine pentru mine si pentru copilul meu! Acum copilul meu este mort, iar eu sunt disperată! Nu mai pot să dorm noaptea, nu mai pot să râd. Nimeni nu mă întelege!

Vă rog, spuneti tuturor oamenilor cât de groaznic este un avort!

Dureri cumplite îmi chinuie trupul si sufletul. De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma? Jutta".

*

Avortul este deci un păcat, fiindcă embrionul are viată din momentul conceperii lui. Dacă însă ati recurs la avort în viata dumneavoastră, la Mântuitorul nostru Iisus Hristos puteti afla remediu! Rugati-vă lui Dumnezeu pentru iertarea acestui păcat, pentru eliberare si pace: El vă va asculta si ajuta!



MARTURIA UNEI FEMEI CARE NU A FĂCUT AVORT

Elena G. din Iasi, la vârsta de 21 ani, fiind în Roman a visat într-o noapte pe Sfânta Paraschiva în biserică, cu mai multă lume, unde parcă toti asteptau ca sfânta să se scoale si să vorbească cu cineva. Intr-adevăr, sfânta s-a ridicat din raclă si i s-a adresat astfel: „Fetito, tu esti însărcinată, dar să nu te duci să avortezi, că apoi o să ai mari greutăti în continuare si o să mori. Dacă o să mă asculti, o să nasti o fată frumoasă, desteaptă si milostivă si o să-ti meargă bine în continuare si nu o să ai necazuri prea mari în viată".

Sotul o îndemna la avort, dar niste rude o sfătuiau să nu facă aceasta. Acest vis l-a avut în noaptea dinainte de a se duce la doctor. A doua zi a plecat totusi la doctor, dar cu oarecare frică si nehotărâre. Ajungând la doctor, a luat-o frica pe sală când trebuia să intre si s-a întors acasă. Apoi a născut o fetită de 4,5 kg, foarte frumoasă, care acum are 34 de ani si este foarte inteligentă (stie cinci limbi străine), desteaptă si cu adevărat milostivă si credincioasă.

Incă de când era mică împărtea tot la săraci, iar acum este doctorită si orice rugăciune care o face ea la Sfânta Paraschiva, în orice necaz ar fi, imediat este ascultată. Asa a scăpat Sfânta Paraschiva pe această mamă de la moarte - ea însăsi fiind credincioasă de mică copilă si pe această fiică care este de folos celor dinjur cu inteligenta sa, cu mila de săraci si cu celelalte fapte bune.



PĂCAT SI PEDEAPSĂ

[Extrase din: Pr. Ioanichie Bălan, Istorioare duhovnicesti, ed. a VI-a, 2002.]

In Roman trăia o familie binecuvântată. Părintii se întelegeau bine, copiii cresteau în frica lui Dumnezeu. Mai târziu, femeia simtindu-se însărcinată, a început a slăbi în cugetul ei si a zis:

- Am patru copii. Este destul. Pe acesta care vine nu-l mai nasc. Este greu de crescut. Nu mai ajung banii. Si apoi de ce să sufere si el necazurile vietii acesteia?

Deci, pe ascuns, fără stirea si voia bărbatului ei, femeia a luat unele medicamente pentru întreruperea sarcinii. Dar in clipa aceea, constiinta a început s-o mustre. Un glas lăuntric îi spunea că, de va ucide pruncul, îi va muri un copil.

Intr-adevăr, noaptea a luat medicamentul, iar dimineata a plecat cu sotul si copilul cel mai mare, care avea 15 ani, la un sat departe de oras. Pe cale i-a ajuns un autocamion. S-au urcat cu totii în cabină, dar, după judecătile ascunse ale lui Dumnezeu, s-a deschis portiera masinii si a căzut copilul pe asfalt, căci se afla la geam. In acelasi ceas, copilul a murit sub ochii plini de lacrimi ai părintilor.

Iată, deci, păcate pe care le pedepseste Dumnezeu în viata aceasta si în cea viitoare!



CUM CANONISESTE BISERICA PĂCATUL AVORTULUI

„Femeia care a pierdut pruncul (sarcina) fără voie, se canoniseste (se opreste de la Sfânta împărtăsanie) un an de zile" (Sfântul Ioan Postitorul, canonul 22).

„Femeile care desfrânează si îsi omoară fătul în pântece... să se împărtăsească la iesirea din viată, iar procedând cu iubire de oameni..., hotărâm să fie oprite de la cele Sfinte 10 ani, după treptele hotărâte" (Ancira, canonul 21).

„Femeile care iau buruieni otrăvitoare si pierzătoare, ca si cele ce primesc otrăvuri omorâtoare de prunci, să se supună canonului ucigasului, adică să fie oprite 20 de ani de la Sfânta împărtăsanie" (Sinodul VI ecumenic, canonul 91 si Sfântul Vasile cel Mare canonul 56).

„Orice femeie care va bea ierburi să nu nască copii, să nu se împărtăsească sapte ani si să facă 200 de metanii pe zi. Iar de se va întâmpla ei a muri prin avort, să nu se îngroape în cimitir" (Pravila Bisericească de la Govora, pag. 115).



SFATURI ALE PĂRINTELUI CLEOPA

[Extrase din: Ne vorbeste Pârintele Cleopa 3 si 8.]

Toate păcatele sunt păcate grele si toate păcatele se numesc de marele Apostol Pavel „lucruri ale întunericului". Că auzi ce zice: Lepădati dar lucrurile întunericului. Apoi începe să le numere: desfrânarea, lăcomia, betia, hula, necredinta... Tot păcatul întunecă pe om, dar uciderea este un păcat si împotriva Duhului Sfânt si strigător la cer, si poti să spui acestui păcat cum vrei. Că ce este mai scump la fiecare vietate decât viata?

Nu vezi mata că si o furnică si un tântar si o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-si salveze viata. Fuge, aleargă, se păzeste să nu o omori. Dar omul, care-i chipul si asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viata lui înaintea Tatălui ceresc?

Dacă ar fi omul fiară, n-ar fi o pagubă mare, că o fiară este mult inferioară omului, dar omul este chipul si asemănarea lui Dumnezeu. De aceea cei ce fac avorturi distrug chipul lui Dumnezeu din om, icoana Preasfintei Treimi pe pământ, si este foarte mare păcat.

*

- Prea Cuvioase, copiii care sunt avortati au suflet?

- Au! Cum să nu aibă?

- Dintr-a câta zi au ei suflet?

- Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: Doamne, Tu zidesti duhul omului întru zămislire.

- Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte.

- Sământa bărbatului si a femeii este vie. Si atunci, în clipa împreunării, s-a zidit si sufletul si trupul.

- Prea Cuvioase, ce se zideste întâi la om?

- Intâi si întâi se zideste sufletul si apoi trupul. Trupul ia forma după suflet.

- Atunci cum este cu copiii avortati?

- Pentru un copil avortat 20 de ani n-are voie să se împărtăsească mama lui. El este viu de când s-a zămislit în pântecele maicii lui; de când era cât o sământă de cânepă. Dacă îi faci ceva de atunci sau bei niste otrăvuri ca să pierzi copilul, ucigasă de oameni esti. De ce să nu vă spun? Cum să tac, că o să mă întrebe Mântuitorul!

- Mai este iertare, părinte?

- Este iertare! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iartă Dumnezeu.

Nu este nici un păcat de neiertat. Numai păcatul nepocăit si nemărturisit rămâne în veci neiertat.

- Sufletele copiilor avortati unde sunt?

- Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Si ei strigă la Dumnezeu: „Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusetile din această lume si nici nu am făcut vreun păcat?" Si atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar părintii, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare.

- Dar care se feresc să nu nască copii, ce canon trebuie să facă?

- Care se păzesc să nu facă copii, sunt opriti de la Sfânta împărtăsanie doi ani de zile.

- O femeie bolnavă de trei ani de zile si care a pierdut un copil fără voia ei, vă întreabă ce să facă?

- Să se ducă la mărturisire la preotul ei si să-si facă canonul rânduit, că dacă nu-l face în lumea aceasta, o ajunge canonul cel de dincolo.

- Dacă nu-i dă canon părintele?

- Ba să-i dea canon. Cine a pierdut copii fără voie este oprit de la Sfintele Taine numai doi ani.

Fratilor, să stiti un lucru: Păziti-vă foarte tare, să nu spuneti în gândul vostru, cum îmi spune câte o femeie la mărturisire: „Da, părinte, l-am avortat, dar era numai de o lună sau de trei săptămâni!"

Ce-ai zis? De trei săptămâni? Iată ce spune Sfântul Anastasie Sinaitul:

„Precum când tună si fulgeră, odată auzi tunetul si odată vezi lumina fulgerului, asa în clipa când s-a zămislit copilul se zideste în el si trupul si sufletul lui, într-o formă ca o sământă de cânepă sau poate mai mic, dar în aceeasi vreme".

De aceea sfătuim pe cei ce-au căzut în acest păcat,ca să se silească cu toată puterea să se mărturisească si să-si facă canonul în lumea aceasta, ca nu cumva dincolo să-l facă vesnic. S-a prea înmultit păcatul acesta si este strigător la cer, si aduce osândă vremelnică si vesnică si în veacul de acum si în cel viitor. Amin.



FRICA DE PĂCAT
de Ioan Alexandru

[Cuvânt de încheiere la mormântul Părintelui Nicodim Măndită, 1990.]

Vreau să vă spun ceva despre frica de păcat. Dacă n-am avea păcat, toate lucrurile ar merge bine. Dar de ce facem păcat? Cum poate să ne fie frică de păcat? Dacă avem frică de Dumnezeu.

In Vechiul Testament spune că frica de Dumnezeu aduce întelepciune. Deci: începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu. Dar ce înseamnă asta? Va rog să credeti că dacă ti-e frică de cineva nu vrei să-l vezi. Il ocolesti. Eu sunt profesor la universitate si aveam multe probleme în privinta mea, că ce predam nu le plăcea la profesori, si stiu că mai marii mei, când îi vedeam, îi ocoleam, că mi-era frică de ei.

Frica de Dumnezeu - si ca atare frica de păcat - e cu totul altceva. Mi-e frică de Dumnezeu, nu în sensul că mi-e groază, ci mă tem să nu-L pierd. Uite, eu vă spun, atât de mult îmi iubesc sotia, încât mi-e frică de ea. De ce? Mi-e frică să n-o pierd.

Atât de mult îl iubesc pe Iisus Hristos, dacă putem spune asta, încât mi-e frică de El să nu-L pierd. Există o frică sfântă si există o frică lasă, o frică păcătoasă. Nouă trebuie să ne fie frică de păcat, ca atare si frică de Dumnezeu, pentru că-L iubim si nu vrem să-i pierdem dragostea.

Mai bine o zi în curtite Tale, decâî mii printre străini (Ps. 83, 11). Ce înseamnă asta? Când tie îti lipseste sotioara, sau cea iubită sau copilasul tău, nu fierbi de dor după ei? Nu vrei să fie prezenta lor vesnică?

Noi nu putem trăi fără Hristos. Si de aceea ne e frică de El, că nu vrem să-L pierdem. Aceasta-i frica curată. Si când vom avea dragoste de Hristos, dragostea adevărată alungă frica, stiti foarte bine. Există o singură putere, cum există un singur vânt teribil, care retează cedrii Libanului, vântul de miazănoapte.

Există un vânt teribil al lui Dumnezeu, si aceasta-i iubirea care renaste. Si aceea singură alungă frica din inima noastră. Deci nu frica de păcat e primul lucru, ci frica de a nu pierde dragostea lui Dumnezeu din inima noastră. Da. Să ne umplem de dragostea Lui, si fiind plini de dragostea Lui nu ne mai biruie nici viata asta, nici moartea, nici frica de om, nici ticălosiile lumii acesteia, ci suntem oameni liberi si senini, asa cum sunteti fiecare dintre dumneavoastră.

Sunteti niste oameni fericiti. Asa cum părintele acesta sfânt, la mormântul căruia glăsuim astăzi, în puterea cuvintelor sale spunea că oamenii se împart în patru categorii. Uitati, si noi aici si în fiecare dintre noi sunt patru dihănii.

Părintele ne atrăgea atentia: „Fiti atenti că în fiecare dintre noi - v-a spus fiecăruia si stiti - există patru oameni, si numai unul este bun". Asa cum există opt feluri de lacrimi, spun Sfintii Părinti, si numai un fel e bun, celelalte pot fi păcătoase, dar unu-i curat, unu-i din iubire fată de Dumnezeu. Asa si-n noi sunt patru dihănii. Una-i bună si-i în luptă permanentă cu celelalte, Si acestea le numea cele patru stări ale fiintei omenesti.

Vă spun aceste patru sfări. Vi le aduc aminte, că le stiti mai bine decât mine. Anume:

- Există Starea diabolică. în fiecare dintre noi sunt momente, dar mai ales există starea diabolică a unui om posedat de duhuri. Există starea diabolică, si diabolismul stă într-un act de mândrie si de apostazie, de negare a lui Dumnezeu. Aceasta este starea diabolică a fiintei omenesti.

Am trăit si noi într-o stare diabolică a nefericitului de conducător, care s-a dus, nefericitul de el, infestat de o ideologie asiatică si criminală, a lui Marx, a lui Lenin si a acestor monstri, pentru care ieri-alaltăieri te băga la puscărie. Dar care toti ati stiut că sunt niste monstri.

O ideologie atee. O ideologie negătoare de Dumnezeu. O ideologie care si-a permis să scrie „Biblia hazlie". O ideologie care a zis că Hristos este mitologie. O ideologie a unor monstri care spânzurau preotii si-i îngropau de vii, si au zis: „Să terminăm cu preotii si cu tăranii, si s-a terminat cu crestinismul pe fata pământului".

Iată că ei, care aveau acest gând, l-au văzut pe Lenin spânzurat de-o funie de otel în Bucuresti, acest mare asiat ateu care a venit peste neamul acesta si care avea acest plan: „Să distmgem bisericile si tăranii, si am terminat cu Hristos". L-am văzut cum a plecat el din Bucuresti, si cum pleacă toti din istorie si cum vine Hristos în locul lor.

De două mii de ani, tineti minte, de două mii de ani toti tiranii care s-au luptat cu Hristos, toti nu stiu unde să-si afle mormântul si toti au pierit si vor pieri, tineti minte, până la sfârsitul veacurilor.

Deci starea diabolică. Omul diabolic. Am trăit între acesti demoni. Dostoievski îi numea demoni. A scris o carte despre ei. Sunt oameni îndrăciti. Oameni care fierb de mânie. I-am văzut si eu. Care te amenintă, care te scuipă. Si eu am fost scuipat în fată, si copiii mei de omul diabolic. De această diabolie, de acest om stăpânit de duhurile satanice.

Există în continuare. Acestia care omoară acum în continuare. Iau ciomagul si-ti dau în cap. Sunt între noi. Sunt în fiecare din noi. „Iuda sunt eu", zice un mare scriitor francez. Si-n noi este un Iuda.

Omul diabolic există ca latent în fiecare dintre noi. Să nu vă închipuiti că acela-i diavol si eu sunt înger! Nu. în fiecare dintre noi este această pornire. Eu vă citez ce spune părintele.

- Apoi există starea dobitocească. Starea de dobitoc. Starea animalică. Animalul din noi.

Mă uitam si eu cât sunt de animal, când mi-e foame. Când mi-e cutare. Cât sunt de urs si viperă.

El asemăna starea aceasta cu ursul si cu vipera. Zice: „Postesc toată iarna. Ursul posteste,e un mare postitor iarna, dar când iese la plimbare primăvara, tot oameni sfârtecă si pe cine si-a pus laba tot nu scapă".

E o stare animalică care stagnează omul în starea asta. Acum 20 de ani a fost animal si după 20 de ani n-a crescut deloc duhovniceste, tot animal a rămas. Măcar că posteste ca si ursul, dar când îi cade un om în mână îl sfârtecă.

Suntem în stare dobitocească. Stare animalică. Stare pătimasă. Stare de a te împreuna cu nevasta altuia, de-a rupe, de-a mânca, de-a da cu coatele.

Am fost în piată. Numai o clipă a lipsit să nu mă dau la un borcan de smântână: „N-am mâncat smântână de mult! Ce-ar fi? E vineri, dar mi-e grozav de poftă, as mânca un borcan de smântână". Ispită. Dar vă spun, animalul din noi. Vă dau pildă. Sigur că nu am luat. Am luat niste cirese si am terminat.

Dar imediat se trezeste, de ce nu?, animalul la viata sexuală. Fiecare dintre noi suntem constienti că viata sexuală din noi e o putere teribilă de a te împreuna cu oricine. Ca o scroafă si ca un porc. Fiecare dintre noi. E o stare animalică. Părintele ne-a explicat-o si eu vă spun ce-a spus dânsul.

Deci există starea diabolică în noi, există starea animalică, există o a treia stare: starea omenească.

Si zice el, starea asta omenească este aproape la toti oamenii si ea putin acceptabilă. Care plâng când află că copiii lor n-au reusit la examen. Iar dacă-i merge fiului meu bine, ceilalti treaba lor: „Al meu a reusit la examene!" Eu asta eram înfricosat când m-am dus la examene la copilasii mei să văd dacă-s pe listă: „Măi copile, daca-i iesit, să nu cumva să te arati spre lacrima celui care n-a reusit! Ascunde-te mai degrabă si vino acasă si arată-ti bucuria acasă. Să nu cumva să triumfi acolo, când ceilalti plâng că n-au reusit!"

Copii cu nouă si ceva cădeau la examene, pentru că tiranii acestia au pus mâna si pe învătătură. Ne-au luat Biserica, ne-au luat cartea lui Hristos din mâna noastră si până la urmă au vrut să ne ia sufletul. Si asta era directia, de a ne face dobitoace si diavoli pe toti. De a rămâne în stârile de dobitoci si de diavoli. „Dacă-i merge fiului meu bine, ceilalti treaba lor".

Ei. Starea omenească este a avea gesturi omenesti. Cum zice: si păgânii fac asa. Dacă faci bine celui care ti-a făcut bine, si păgânul face la fel. Iubesti pe cel ce te iubeste, cel care te-a invitat la masă, îl inviti si tu si ai relatii, iar de ceilalti nu te priveste. Asta-i o stare omenească, dar tot o stare insuficientă.

Si mai există ultima stare, si sunt sigur că asta stăpâneste în inimile dvs., cu precădere ale tuturor care ati venit aici, că altfel nu veneati, si care este cea mai puternică în noi, si care o râvnim cu totii pe ascuns s-o avem: starea duhovnicească.

Starea duhovnicească, fratilor, care are o singură lege si care-i foarte simplu de tinut minte. Anume: să iubesti pe vrăjmasul tău. Actul cel mai teribil din istoria omenirii, care a schimbat toată istoria si care numai Iisus Hristos l-a adus si în virtutea căruia spunea un mare poet indian, Tagore: „Viitorul apartine crestinismului, pentru că singur Iisus Hristos a rezolvat problema iubirii fată de vrăjmasi".

Ce atitudine trebuie să am eu fată de vrajmasi? Singura atitudine colosală care a schimbat lumea si care-i radical nouă - toate celelalte le găsiti si în Vechiul Testament, le găsiti si în budism s.a.m.d. - o singură lege colosală si unică: iubirea fată de vrăjmasi.

Fată de această stare stă sau cade fiecare dintre noi. Se zice că plecăm cu două boccelute la viata de dincolo: cu faptele noastre nemernice si cu cele bune. Dar ni se va pune la Judecata de apoi o singură întrebare: „Ai iubit îndeajuns?" „Eu?" „L-ai iubit pe acela care te-a scuipat în fată? L-ai iubit pe cel care te prigonea si-ti lucra toate chestiunile si te dusmănea? Pe acela care l-au omorât acum? Pe criminali si pe toti/i-ati iubit?"

Mi-aduc aminte de un duhovnic, care trăieste aici, si care a fost condamnat. Si fratele său a fost omorât de un om. Si când a iesit din închisoare a dat fată-n fată cu cel care i-a omorât fratele. Stiti ce-a făcut acest părinte care trăieste? A mers la el si i-a zis:

„Fratele meu. Tu ai omorât pe fratele meu si în locul fratelui meu esti tu fratele meu!" - si l-a sărutat pe obraz. „Te iubesc ca pe fratele meu!"

Asta schimbă lumea. Asta schimbă lumea. Un singur lucru, părinte Nicodim Măndită, nu-i asa că-i asa? Dumneata ai spus: omul duhovnicesc.

Valoarea noastră stă sau cade fată de această atitudine. Bărbati frati, de ce vă urâti unul pe altul, doar sunteti frati? spunea Sfântul Stefan, citându-l pe Moise, în predica lui din Faptele Apostolilor. „Bărbati, doar sunteti frati, de ce vă urâti unul pe altul?"

Ia gânditi-vă, dacă această lege, această stare duhovnicească ar fi o realitate în România, mai apăreau monstrii acestia (minerii în 1990) cu săbii, cu ciocane si cu nicovale si cu fierăstraie si cu topoare să ne omorâm unii pe altii?

Nu ne iubim. Iubirea lui Hristos este departe de noi. Starea duhovnicească a României este dezastroasă. După 40 de ani de ură, după 40 de ani de cultivare a stării demonice, a stării dobitocesti, a fost cultivat dobitocul si diavolul din noi si în cel mai bun caz, asa-zisul umanism, care si el e o porcărie fără margini.

Fără Hristos nu există umanism. Dinte pentru dinte. Cum zicea una: "Fiului meu să-i meargă bine, iar ceilalti n-au decât să crape!" „Să moară capra mea, dar să moară întâi a vecinului!" Asta-i umanism?

România boleste de nedumnezeire spun Sfintii Părinti. Suntem săraci cu duhul. O, de-am fi constienti că suntem saraci cu duhul! Starea de duhovnicie a tării noastre este dezastruoasă. Omul duhovnicesc din noi este mort, si de aceea ne omorâm unii pe altii. Si de aceea nu suntem capabili să rezolvăm acest dezastru din mijlocul nostru.

Asa este situatia din România. Suntem în situatia aceasta de a ne da în cap unul altuia. De-a pomeni în fiecare seară relele pe care le face celălalt, iar scârboseniile dinlăuntrul nostru nu ni le aducem aminte.

Când va înceta odată acest om al păcatului si al dezastrului din mine? Când va începe omul duhovnicesc să prindă oleacă de temeinicie în inima mea, în lacrimile mele si în viata mea?

Ajuta-ne, Doamne, ca animalul din noi, dobitocul din noi, diavolul din noi si chiar omul din noi să moară si să crească chipul duhovnicesc al lui Hristos. Singurul model după care omul îsi poate modela caracterul. Singurul adevăr din lume, cum zice Eminescu, care este Iisus Hristos, al cărui chip desăvârsit este modelul suprem după care se formează firea fiecăruia dintre noi, dacă primim dragostea Lui jertfitoare de sine în inima noastră. Amin.



CUVÂNT DE ÎNCHEIERE

Mă adresez îie, femeie crestină! De ce nu vrei să nasti copii? Nu ai cu ce-i hrăni? Oare nu va avea Dumnezeu grijă de ei?

Esti bolnavă? Dacă avortezi, mai rău te vei îmbolnăvi.

Esti săracă? îti va da Hristos cele de nevoie ca să-i cresti.

Esti amenintată de bărbat că te lasă? Nu-l asculta la cele rele si naste copilul, că poate va ajunge vreun sfânt, prin care să vă mântuiti toti din familie.

Te temi să nu râdă de tine femeile cele rele că ai doi, trei sau chiar mai multi copii? Dar ce vei face când diavolii te vor chinui în iad, pentru omor, împreună cu ele?

Te rusinezi că ai rămas gravidă de fată mare sau fiind fără sot? Naste copilul, că, prin rusinea pe care o pătimesti, vei scăpa de rusinea cea mare din ziua judecătii si de munca vesnică.

Te rusinezi de oameni că ai rămas gravidă, având peste 35-40 de ani, si mergi să faci avort? întoarce-te acasă si naste copilul, că îti va aduce multă mângâiere si te va ajuta la bătrânete.

Vrei să-ti ucizi copilul la tinerete, ca să nu ai griji, să te poti distra mai mult, să placi sotului; pentru că esti studentă, dar încă nu ai servici, locuintă si masinâ? Dacă mama ta ar fi gândit la fel, mai erai tu astăzi?

Ce este mai scump, raiul sau iadul? Viata sau moartea? Averea, masina, casa sau copilul pe care ti l-a dat Hristos? Oare nu porunceste El tuturor părintilor: Lăsati copiii să vină la Mine (adică la viată, la biserică) Si nu-i opriti, că a unora ca acestia este împărătia cerurilor (Matei 19, 14)?

Femeilor crestine, nu ucideti copiii de tinere, că veti rămâne fără mângâiere în viată. Nu avortati copiii după primele nasteri, că Dumnezeu vă va răpi unul din cei născuti mai înainte. Nu-i omorâti nici mai târziu, ca să nu vă îmbolnăviti de boli fără leac, nemaiavând timp de pocăintă.

Mamelor, lăsati copiii să se nască după legea lui Dumnezeu si nu-i omorâti nici prin pază trupească, nici prin medicamente ucigase, nici prin avort, nici pe altă cale. Nu vă ucideti copiii, că ucideti suflete nevinovate si vă pierdeti propriul suflet.

Nu vă avortati copiii, că nu se vor mântui, nefiind botezati. Nu-i omorâti cu două morti - trupeste si sufleteste -, căci copiii avortati nu mai pot fi niciodatâ botezati si vă vor osândi în ziua cea mare a judecătii lui Hristos.

Astăzi se avortează în tară aproape două milioane de copii pe an! Iar ceea ce este mai dureros este faptul că cele mai multe avorturi le fac mamele crestine ortodoxe, în timp ce femeile de altă religie - si chiar tiganii - niciodată nu-si avortează copiii.

Dacă nu părăsim acest păcat, tara va merge tot mai rău; familia se va destrăma, pierzându-si scopul; casele crestinilor se vor pustii; păgânii si vrăjmasii ne vor robi; copiii vor fi din ce în ce mai putini pe pământ; cancerul va ucide tot mai multe mame; se vor înmulti divorturile, războaiele, cutremurele, sectele si lipsurile vor predomina, căci uciderea, desfrâul si necredinta grăbesc sfârsitul lumii.